Reprezentanţi ai Societății Academice din România (SAR) şi Academiei de Advocacy din Timişoara s-au întâlnit, la 29 martie, cu studenţi de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, pentru a discuta despre starea transparenţei instituţionale în România şi Republica Moldova şi, mai ales, despre ce pot ei face pentru a îmbunătăţi calitatea actului de guvernare, începând cu propriile comunităţi. Întâlnirea a fost organizată împreună cu Asociația Presei Independente din Chișinău, cele trei organizații fiind partenere în cadrul proiectului ”Podul bunei guvernări”.
Principalul punct expus de reprezentantul SAR, Andrei Macsut, a fost un fapt destul de puţin înţeles, anume că instituţiile sunt principalul beneficiar al transparenţei. Faptul de a pune la dispoziţia altor instituţii şi a publicului larg informaţii de interes public este baza unui mecanism de luare a deciziilor în cunoştiinţă de cauză, de îmbunătăţire a politicilor publice şi de schimb de bune practici, acolo unde există bună credinţă. Astfel, deşi cele mai multe discuţii pe tema transparenţei sunt preocupate cu accesul cetăţenilor la date de interes public, beneficiile pot fi mai mari pentru ONG-uri şi alte instituţii publice. Instituţiile pot mai uşor afla bune practici şi pot folosi datele publice pentru analize proprii, interne, despre cum pot îmbunătăţi actul de guvernare şi pot lua decizii pe baza unor informaţii obiective, verificabile, şi nu în mod intuitiv, cum este cazul de multe ori în prezent. La rândul lor, ONG-urile pot formula propriile recomandări de politici publice, în urma unor studii sau analize, acolo unde există expertiză, sau pot căpăta mai uşor expertiză pe anumite domenii dacă au informaţii disponibile. Astfel, se pot pune bazele unor parteneriate între cetăţeni, ONG-uri şi instituţii, având ca scop îmbunătăţirea actului de guvernare şi participarea activă în luarea deciziilor.
Reprezentantul API, dl. Petru Macovei, a expus felul în care decizii aparent populare pot ascunde prevederi mai restrictive sau abuzive decât cele în vigoare şi a provocat studenţii de faţă să monitorizeze activitatea comunităţilor din care fac parte, să ceară informaţii de interes public şi să vadă cum se schimbă în timp atitudinea acestor instituţii faţă de solicitările lor. Sorana Greucean, reprezentant al Academiei de Advocacy, a explicat că nu este destul ca instituţiile să fie deschise, trebuie ca şi cetăţenii să depună un efort să se implice, să participe la dezbateri şi să se preocupe în general de binele comunităţii lor. Asemenea activităţi nu sunt restrânse la o scurtă perioadă de timp, ci trebuie să fie un efort continuu. Referitor la ceea ce se poate face la nivel individual, sfatul oferit studenţilor a fost să se ghideze după principiul celor trei „I”: Informare, Implicare, Iniţiativă. Toate cele trei sunt componente esenţiale angajamentului civic de succes şi decurg unul din celălalt, însă absenţa lor face ca cetăţenii să fie pasivi la abuzuri şi corupţie, chiar dacă ar dori să joace un rol activ. Accesul la informaţie deschide, deci, calea spre angajament civic, iar simplul fapt de a solicita informaţii de interes public este un prim pas necesar.
Dintre studenţii prezenţi, numai unul solicitase vreodată –fără succes– informaţii de la instituţiile publice, situaţie nu departe de cea din România. Din păcate, se observă în ambele ţări o cultură instituţională în mare parte închisă publicului larg. Deşi din partea decanului au venit asigurări că se răspunde la orice solicitare venită din partea studenţilor, reprezentantul SAR a evidenţiat faptul că pentru a trimite o solicitare de informaţii trebuie să ştii, în primul rând, că acea informaţie există. Publicarea din oficiu a tuturor informaţiilor de interes public permite cetăţenilor să afle lucruri care poate nici nu s-ar fi gândit că există, însă asemenea deschidere este, momentan, numai o dorinţă.
Sursa: http://www.romaniacurata.ro/category/pdg/