Acasă

Audierea publică - REGIONALIZAREA ROMÂNIEI – DE CE?

imaginea utilizatorului radu.nicosevici
NICOSEVICI
Radu
Președinte, Academia de Advocacy
imaginea utilizatorului corina.dragomirescu
DRAGOMIRESCU
Corina
Vicepresedinte, Academia de Advocacy
imaginea utilizatorului matthijs.van.bonzel
Matthijs van BONZEL
Ambasador, Ambasada Olandei
imaginea utilizatorului juan.castro.pinedo
Juan Castro Pinedo
Director General Adjunct, Agenția de Dezvoltare Regională a Țării Bascilor, Spania
imaginea utilizatorului dorel.sandor
SANDOR
Dorel
Consultant independent
imaginea utilizatorului serban.tiganas
TIGANAS
Serban
Președinte al Ordinului Arhitecților din România
imaginea utilizatorului Simona FIȚ
Simona
FIȚ
Consultant în transparența decizională Academia de Advocacy
RADOSLAV Radu
membru
REGISTRUL URBANISTILOR DIN ROMANIA TIMISOARA
TIMIŞ, TIMIŞOARA

Regionalizare - de ce?

descarcă depoziția

Descarca stenograma depozitiei verbale 

Datorită fenomenului de globalizare ţările europene sunt entităţi prea mici ca să facă faţă competiţiei cu noii mari coloşi apăruţi pe piaţă precum China, India, etc. Aşadar s-a impus europenilor necesitatea unei noi forme de organizare, care să permită o mai „bună guvernare” a componentelor sale în această competiţie. Aceasta presupune aplicarea a două mari principii şi anume „subsidiaritatea”  şi „procesualitatea”. Subsidiaritatea se referă la apropierea deciziei de nivelul asupra căruia aceasta are efectele cele mai pregnante. Procesualitatea* are în vedere caracterul deschis al opţiunilor şi al deciziilor de amenajare a teritoriului. Tema noastră în dezbatere se ocupă de principiul de subsidiaritate ce presupune descentralizarea şi deconcentrarea actului decizional şi creşterea autonomiei administrativ-financiare la nivel local. După reorganizarea administrativă din 1968 în Romania existau doar două entităţi operante, ţara şi judetul, cu un raport de forţe exagerat în favoarea ţării/capitalei, ce a produs un dezechibru pe care-l resimţim parcă şi mai pregnant acum. Astăzi avem aceaşi organizare,  în loc să fie următoarele entităţi cerute de Uniunea Europeană şi anume ţara Romania, regiunea (Banat), judeţul (Timiş), ZM (Timişoara) şi localitatea Timişoara. Mulţi ar dori să se termine aici descentralizarea şi deconcentrarea actului decizional şi creşterea autonomiei administrativ-financiare. Dar ca să indeplinim recomandările europene ar trebui continuat cu Cartierul meu Fabric, comunitatea mea (Unitatea Teritorială de Referinţă -UTR) Tipografilor, UdVecinătatea mea de pe strada Bucureşti, gruparea mea (asociaţia de proprietari) de apartamente str Bucureşti nr 12, apartamentul meu, şi eu cu ideile mele în el. Remarcaţi „a mea” sau „al meu” care întăreşte sentimentul de identitate şi de apartenenţă, atît de important pentru recîştigarea „încrederii” între actorii implicaţi în procesul de „construcţie sănătoase a unei entităţii”.  Important este ca să fie o „alianţă la fiecare din aceste niveluri” împărtăşită de toţi aceşti actori: sectorul financiar, al proprietăţii, al politicienilor, al developerilor, al locuitorilor (în care reţelele sociale şi de cetăţeni joacă un rol tot mai important), al autorităţilor publice, al experţilor, etc. Acum există o imensă ruptura între actorii ce participă la dezvoltarea acestor entităţi.  Aşadar este important să înlocuim cele 2 entităţi cu cele propuse pentru a putea avea o  „Buna Guvernare” ce înseamnă o „abordarea integrată”, ce presupune o viziune holistică, ceea ce înseamnă că întregul precede părţile”. Aceasta înseamnă înlocuirea obişnuitei abordări unisectoriale sau unidimensionale cu noi abordări transversale sau multidimensionale, aliniind politici şi resurse multiple. Ea presupune de asemenea a gândi şi a munci – în consecinţă a aloca resurse – simultan, pe toate dimensiunile multiple ale sustenabilităţii - economice, sociale, culturale şi de mediu - astfel încât acţiunile realizate la fiecare dintre aceste nivele să aibă efecte pozitive asupra celorlalţi sau, cel puţin, să evitate contradicţiile sau efectele negative. Fiecare din aceste entităţi are proporţionalitate şi legitimitate proprie, are un transfer limitat de competenţe, are o gestiune integrată a resurselor pentru obiectivele stabilite şi evită excluziunile.

 

Uniunea Europeană a propus în 1988 un sistem ierarhic de clasificarea pe 3 respectiv 5 niveluri de impărţire economică a teritoriului Europei cu scopul de a colecta, dezvolta si armoniza statisticile regionale europene, acţiune necesară pentru a lua deciziile de dezvoltare în cunoştiinţă de cauză (NOMENCLATORUL UNITATILOR STATISTICE TERITORIALE - NUTS). Astfel NUTS 1 pentru regiunile economice majore (are minim persoane 3.000.000 şi maxim 7.000.000 locuitori,  macroregiuni –nu sunt conturate in Romania); NUTS 2 pentru regiuni de aplicare a politicilor regionale (minim 800.000 maxim şi 3.000.000 locuitori – în Europa peste 400, în Romania sunt 8 regiuni de dezvoltare economica in Romania conf Legii 151/1998, dar fără statut administrativ şi juridic); NUTS 3 pentru subregiuni mici cu diagnostice specific (minim 150.000 maxim 800.000  locuitori - 42 judete in Romania cu statut administrativ si juridic). Urmează: NUTS 4 sau LAU 1 (in Romania exista rar asocieri de unitati teritoriale- parteneriat voluntar  - ZM sau Polul de Creştere Timişoara- poli de crestere sau traditional -Ţara Moţilor, Ţara Făgăraşului, Ţara Almajului, Oaş, Maramureş, etc.); NUTS 5= LAU 2 (in Romania sunt 276 municipii şi oraşe din care 103 municipii, 2.727 comune cu 13.042 sate.

Rezultă că ne lipseşte cel puţin la nivel supralocal entitatea administrativă şi juridică  NUTS 2 REGIUNEA.  Criteriile de bază după care se ierarhizează aceste regiuni europene sunt populaţia , accesibilitatea, forţa novatoare, economia, mediu. Aşadar regiunea noastră poate avea 2 judeţe Timiş şi Caras –mult subdezvoltată şi subpopulată, 3 judeţe Timiş, Caraş şi Hunedoara – subdezvoltată şi subpopulată, 4 judeţe Timiş, Caraş, Hunedoara şi Arad minim populată şi dezvoltată. Ne apropiem de o regiune competitivă condusă de un polul de dezvoltare Timişoara-Arad care poate avea peste 500.000 locuitori, forţă în accesibilitate (rutieră, feroviară, aeriană), forţă în creativitate (o universitate regională), care poate juca un rol principal în euroregiunea noastră (Romania, Serbia, Ungaria) **. Dacă ţinem cont de istorie se poate lupta pentru 5 judeţe prin adăugarea Mehedinţ şi aşa mai departe.

Doar prin unirea a cel puţin 4 judeţe ne putem optimiza capitalul uman, social, material, cultural şi economic, format de-a lungul istoriei şi utiliza aceste elemente pentru a construi o regiune eficientă, inovatoare, inteligentă, mai durabilă şi mai integrată social***.

Notă *- Procesualitatea presupune că structurile teritoriale funcţionale neadministrative pot fi concepute având un caracter progresiv în timp şi în teritoriu, astfel încât acestea să reflecte cât mai funcţional realitatea teritorială şi mutaţiile induse de dezvoltarea social-economică şi difuzia urbanistică

Notă **- euroregiunea DKMT nu respect însă  limitele Banatului tradiţional, mai ales în Ungaria.

Notă ***- acest punct de vedere este susţinut de studiile publicate în ţară şi străinătate ale Centrului de Cercetare pentru Planificare Urbană Timişoara RCUPT, coordonat de subsemnatul.

Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeanã, vã invitãm sã vizitați www.fonduri-ue.ro.
Conținutul acestui material nu reprezintã în mod obligatoriu poziția oficialã a Uniunii Europene sau a Guvernului României.