Acasă

Dialogul civic și social – oportunitate sau obstacol

imaginea utilizatorului radu.nicosevici
NICOSEVICI
Radu
Președinte, Academia de Advocacy
imaginea utilizatorului corina.dragomirescu
DRAGOMIRESCU
Corina
Vicepresedinte, Academia de Advocacy
imaginea utilizatorului Simona FIȚ
Simona
FIȚ
Consultant în transparența decizională Academia de Advocacy
imaginea utilizatorului Raluca Dimitriu
Raluca
DIMITRIU
Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice, Departamentul Drept, Bucureşti
imaginea utilizatorului Catalin GHINĂRARU
Catalin
GHINĂRARU
Dr, Secretar Științific, Institutul Național pentru Cercetare Științifică a Muncii și Protecției Sociale, București
imaginea utilizatorului Ștefania Bărbuceanu
Ștefania
BĂRBUCEANU
Expert național în cadrul proiectului ”Relații de Muncă și Dialog Social în Europa de Est”
imaginea utilizatorului PASCAL Despina
Despina
PASCAL
Expert audieri publice, Academia de Advocacy, Timișoara

Motivatia

Dialogul civic și social – oportunitate sau obstacol

într-o societate în plină criză economică și morală?

„Democrația este un sistem de guvernare prost, cel mai bun, însă, din câte a experimentat omenirea până acum”. Au trecut peste 60 de ani de când Winston Churchill a rostit această frază, devenită celebră[1], și încă nu s-a ajuns la un sistem de guvernare mai bun.

Șaizeci de ani în care societățile au evoluat, s-au nuanțat, s-au tehnologizat, astfel încât „vocile” care cer drept la opinie și acces la decizia publică au devenit tot mai multe, mai diverse și mai exigente. În aceste condiții, și reprezentarea acestora devine din ce în ce mai dificilă și, implicit, din ce în ce mai ușor de contestat.

Când „majoritatea” nu mai este monolitică, ci descrisă de nuanțe, mecanismele democrației participative sunt cele care pot furniza soluția pentru o bună guvernare.

Guvernarea cu și pentru cetățeni presupune dialog și parteneriat între alegători și aleși, între membrii societății și cei chemați să gestioneze funcționarea acesteia. În democrațiile consolidate, un atare parteneriat se bazează pe transparență și responsabilitate. Prin transparență, autoritățile deschid actul guvernării către public. Responsabilitatea cetățenilor este de a valorifica aceste oportunități și de a se implica în elaborarea politicilor publice și a legilor, reprezentându-și activ interesele. Prin urmare, un dialog civic și social real și eficient poate da substanță democrației participative, atunci când se desfășoară în imediata vecinătate a deciziei publice, care este și va rămâne apanajul clasei politice.

In România, toate instituțiile modelului democratic occidental au fost înființate.

Legea privind liberul acces la informațiile de interes public (Legea nr.544/2001, cu modificările și completările ulterioare) oferă șansa actorilor civici și sociali, precum și oricărui cetățean interesat, de a se documenta, de a afla informații cu caracter public referitoare la orice instituție publică, referitoare la aproape orice tip de informație cu caracter public (excepțiile sunt prevăzute de lege).

Legea privind transparența decizională în administrația publică (Legea nr.52/2003, cu modificările și completările ulterioare) oferă oportunitatea tuturor formelor structurate ale societății civile, precum și oricărui cetățean interesat de a se implica în procesul de luare a deciziei publice la nivelul administrației publice locale și centrale, respectiv la nivelul primăriei, consiliului local, consiliului județean, ministerelor, guvernului.

Legea dialogului social (Legea nr.62/2011) reglementează tot ceea ce înseamnă dialogul social în România. În principal, legiferează modul de reprezentare și structurare al partenerilor sociali și forurile instituționalizate de dialog a acestora cu decidenții publici. Este vorba de Consiliul Economic și Social, forul consultativ de pe lângă Guvernul și Parlamentul României, și comisiile de dialog social, foruri consultative pe lângă decidenții publici centrali și reprezentanții acestora în teritoriu, prin intermediul prefecturilor.

Regulamentele de organizare și funcționare ale celor două Camere ale Parlamentului României prevăd reguli și proceduri clare de implicare a părților interesate în procesul de luare a deciziei publice, respectiv în dezbaterile parlamentare, cu precădere de la nivelul comisiilor parlamentare de specialitate, dar și din plenul Camerelor Parlamentului României, Camera Deputaților și Senat.

Reglementările privind procedurile de elaborare a politicilor publice sunt cele menite să eficientizeze procesul de legiferare din România, prin crearea cadrului strategic de analiză și fundamentare a nevoilor de reglementare și, mai ales, prin crearea cadrului mult mai timpuriu și, implicit, mult mai eficient, al consultărilor publice pe probleme ce necesită reglementare.

În pofida acestui întreg cadru legislativ de facilitare a dialogului cu decidenții publici, implicarea actorilor civici și sociali nu are impactul așteptat în procesul de elaborare a politicilor publice și a reglementărilor.

Sectoarele structurate ale societății civile sunt încă rezervate față de factorii de decizie, în timp ce decidenții consideră, de multe ori, că actorii sociali nu aduc valoare adăugată în procesul de elaborare a politicilor publice și că toate întâlnirile consultative întârzie procesul decizional.

Există germeni și exemple de bună practică, dar acestea sunt puține în raport cu nevoia instituțiilor statului de a avea parteneri de dialog competenți.

Pentru a răspunde ritmului de elaborare a politicilor publice sectoriale potrivite etapei de reformă în care se găsește România, este necesară o revitalizare reală a dialogului. Mecanismele de dialog social sunt create în formă piramidală, de la comunitatea locală la nivelul național, tocmai pentru a surprinde cât se poate de acurat o politică publică racordată la necesitățile sectorului.

Un dialog social ineficient nu poate decât să altereze decizia publică.

În plus, instituțiile publice, oricât de competente ar fi, nu au resurse suficiente pentru a-și testa și verifica realismul propriilor propuneri. În consecință, prin mecanismele de dialog social este de așteptat ca actorii sociali să analizeze și să intervină cu corecții, noi abordări care în final să se concretizeze în politici publice acceptate de beneficiari ca fiind necesare, prioritare și cu impact în dezvoltarea durabilă. Soluțiile de aplicare trebuie să fie echilibrate, suple, stabile în timp și cu costuri minime de aplicare.

În acest sens, toți actorii civici și sociali au în misiunea lor, conform actelor constitutive proprii, reprezentarea și promovarea intereselor membrilor și/sau ale beneficiarilor lor. Această componentă le oferă șansa, dar le incumbă și datoria morală de a participa cu expertiza lor organizațională la decizia publică.

Dintr-o altă perspectivă, prin intrarea României în UE, atât instituțiile statului, cât și reprezentanții actorilor sociali la nivel național sunt solicitați să intervină în formularea de opinii pentru soluționarea problemelor europene. Pentru a avea o intervenție competentă, aceștia trebuie să primească rapid și clar, opinii din teritoriu ale celor pe care îi reprezintă. Lipsa cunoștințelor, a exercițiului de a formula opinii tematice, a procesării acestora într-un format corespunzător așteptărilor obstrucționează intervențiile reprezentanților noștri în forurile europene. În consecință, se diminuează puterea de negociere și influențare a României prin canalele la care are acces în raport cu alte țări.

În acest context, Academia de Advocacy, în calitate de inițiator al audierii publice ,,Dialogul civic și social – oportunitate sau obstacol într-o societate în plină criză economică și morală?”, propune tuturor celor interesați să contribuie, prin idei și soluții argumentate, la identificarea căilor de eficientizare a dialogului civic și social din România, prin formularea de răspunsuri întrebărilor:

  •   Care sunt principalele obstacole ale unui dialog civic și social real în România?
  •   Care este valoarea aportului fiecărui partener de dialog (patronat, sindicat, asociație, fundație, cameră de comerț) în sprijinul unei decizii publice juste și stabile?
  •   Cum apreciați că va fi afectat dialogul civic și social din România prin adoptarea unei legi a lobby-ului? Ce efecte pozitive și negative întrevedeți?

Opiniile colectate prin procedura de audierea publică se vor sintetiza într-un raport care va fi prezentat public în conferinţă de presă, va fi transmis tuturor celor care au participat, va fi postat pe site pentru publicul larg și va fi trimis decidenților politici cu atribuții de decizie în domeniu.

Pentru formularea unei opinii scrise documentate este asigurată o minimă bibliografie, îndrumar de formulare a opiniei, procedura de audiere publică, formular de înscriere și participare la www.advocacy.ro.

 

Comisia de Iniţiere a Audierii Publice

Radu NICOSEVICI, președinte
    Academia de Advocacy, Timișoara

Corina DRAGOMIRESCU, vicepreședinte
   Academia de Advocacy, Timișoara

Simona FIȚ, consultant Transparență Decizională
   Academia de Advocacy, Timișoara




[1] Declarația lui Winston Churchill, în cadrul unei dezbateri parlamentare, din 11 noiembrie 1947, http://hansard.millbanksystems.com/commons/1947/nov/11/parliament-bill#S5CV0444P0_19471111_HOC_292

 

Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeanã, vã invitãm sã vizitați www.fonduri-ue.ro.
Conținutul acestui material nu reprezintã în mod obligatoriu poziția oficialã a Uniunii Europene sau a Guvernului României.