Acasă

Dialogul civic și social – oportunitate sau obstacol

imaginea utilizatorului radu.nicosevici
NICOSEVICI
Radu
Președinte, Academia de Advocacy
imaginea utilizatorului corina.dragomirescu
DRAGOMIRESCU
Corina
Vicepresedinte, Academia de Advocacy
imaginea utilizatorului Simona FIȚ
Simona
FIȚ
Consultant în transparența decizională Academia de Advocacy
imaginea utilizatorului Raluca Dimitriu
Raluca
DIMITRIU
Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice, Departamentul Drept, Bucureşti
imaginea utilizatorului Catalin GHINĂRARU
Catalin
GHINĂRARU
Dr, Secretar Științific, Institutul Național pentru Cercetare Științifică a Muncii și Protecției Sociale, București
imaginea utilizatorului Ștefania Bărbuceanu
Ștefania
BĂRBUCEANU
Expert național în cadrul proiectului ”Relații de Muncă și Dialog Social în Europa de Est”
imaginea utilizatorului PASCAL Despina
Despina
PASCAL
Expert audieri publice, Academia de Advocacy, Timișoara
LOBAZĂ MARIUS
secretar executiv
SINDICATUL INVATAMANTULUI PREUNIVERSITAR TIMIS
TIMIŞ, TIMIŞOARA

Legea dialogului social – sau o nouă viziune asupra democraţiei

descarcă depoziția

DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea. – Din fr. démocratie.Sursa: DEX '98 (1998)

Aşa cum este definită democraţia în DEX-ul din 1998, înţelegem că poporul îşi exercită puterea direct sau indirect. Dacă prin direct înţelegem votarea ca principală formă de exercitare a puterii, prin varianta indirect înţelegem că se apelează la intermediari. Problema cu intermediarii este că odată aleşi ei uită de ce au fost aleşi şi devin surzi la apelurile celor care le-au dat puterea.Unul din momentele de surzenie ale aleşilor îl constituie elaborarea şi votarea prin asumarea răspunderii guvernamentale a Legii 62/2011, cunoscută sub numele de Legea dialogului social.Legea Dialogului Social înlocuieşte Legea Sindicatelor, Legea Patronatelor, legislaţia privitoare la contractele colective de muncă, cea privitoare la conflictele de muncă precum şi legile de înfiinţare şi organizare a Consiliului Economic şi Social. Adică o lege pentru tot ceea ce înseamnă dialog cetăţean angajat – angajator. În condiţiile în care statul are un număr extrem de mare de angajaţi, fiind practic cel mai mare angajator, legea aceasta este un instrument de intervenţie pe piaţa muncii unilateral.Prin această lege s-a eliminat, practic, dialogul dintre patronate şi sindicate, dintre şefi şi angajaţi. Nu vreau să enumăr aici toate problemele legate de această lege, dar câteva trebuie menţionate:- lasă la voia angajatorului invitarea reprezentanţilor sindicali la şedinţele C.A. şi la alte comisii cu rol de decizie în unitate;- reducerea la un singur sindicat reprezentativ/unitate, prin procentul de reprezentativitate de 50%+1.- eliminarea protecţiei liderului de sindicat, lăsat expus la represiunile patronatului;- împiedicarea reprezentativităţii sindicatelor pe grup de unităţi, în acest fel, unităţile cu un număr mic de angajaţi nu pot fi sindicalizate;- eliminarea „conflictelor de interese” a condus la imposibilitatea protestelor angajaţilor şi, practic, împiedică orice formă de intervenţie a angajaţilor în deciziile la nivel de unitate. Poate această măsură se justifică în sectorul privat, unde, cel puţin teoretic, valoarea managerilor este garanţia reuşitei societăţii, dar realitatea sectorului de stat ne arată că marea majoritate a managerilor au doar suport politic şi aproape deloc profesional;În multe părţi această lege încalcă Convenţiile internaţionale la care România este semnatară.Intervenţiile sindicatelor, ale patronatelor şi nu în ultimul rând ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii au rămas doar pe hârtie, ele neavând nicio finalitate.Mult hulită în campaniile electorale ale anului 2012, această lege a fost îmbrăţişată cu mult drag de noua putere politică, înregistrând o inerţie imensă, nejustificată, în modificarea ei. Continuarea aplicării prevederilor antidemocratice conţinute de Legea 62 pune sub un mare semn de întrebare democraţia românească şi capacitatea oamenilor politici de a pune bazele unui consens care să asigure stabilitate şi predictibilitate în relaţia angajat – angajator.Casa de Cultură din Roman a găzduit audierea publică “Legea dialogului social – o lege a dialogului?”, organizată de Sindicatul Liber Petrotub, Sindicatul “Impact” Botoșani și FSS Metarom. La această audiere publică s-a propus modificarea mai multor articole ale Legii dialogului social. Modificările propuse vizează obligația angajatorului de a invita sindicatele reprezentative din unitate să participe în consiliul de administrație sau alt organ asimilat acestuia, inclusiv în cazul administrației publice, la discutarea problemelor de interes profesional, economic și social, precum și stabilirea ca reprezentative la nivel de unitate a sindicatelor care au statut legal de organizație sindicală și unde numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puțin o pătrime din numărul salariaților unității sau sunt afiliate la o federație sindicală reprezentativă. S-a propus modificarea legii astfel încât “membrii aleși sau numiți în organele de conducere executive ale organizațiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariați, să aibă dreptul la reducerea programului lunar cu cinci zile pentru activități sindicale”. La nivelul unei unități, pentru obținerea reprezentativității sindicatului este nevoie de jumătate plus unul din numărul total de angajați. Sindicatele propun ca, pentru obținerea reprezentativității, un sindicat să aibă doar 35% dintre salariați, fapt care vine în ajutorul unităților unde sunt constituite mai multe sindicate. O altă propunere vizează negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unități, grupuri de unități, sectoare de activitate și național”. În urma audierii publice s-a propus modificarea legii astfel încât, “pe toată durata participării la grevă, contractul individual de muncă sau raportul de serviciu, după caz, al angajatului, se suspendă. Pe perioada suspendării, se mențin drepturile care decurg din contractul individual de muncă și din raportul de serviciu, cu excepția drepturilor de natură salarială, cu privire la care părțile pot conveni modalități de acordare sau de recuperare ulterior încheierii conflictului”.Aceste acţiuni arată interesul sindicatelor pentru modificare acestei legi, dar în acelaşi timp ne demonstrează că vocile se pierd în eter. România nu are un aparat de stat care să audă ce se vorbeşte în ţară. Oamenii politici vin, strâng mâini, se plâng de piedicile pe care le întâmpină din partea nu ştiu cui şi pleacă liniştiţi căci ştiu că nici o lege nu îi obligă să-şi respecte cuvântul dat, şi nici nu ăi va obliga vreodată, căci doar ei votează legile!Până când nu vom conştientiza şi noi, dar şi ei, că unind vocile mulţimii vom putea face vorbele să treacă dincolo de nesimţirea „şefilor” nu vom putea schimba aceste mentalităţi statornicite în fotoliile comode de ales al neamului sau de numit al partidului.

Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeanã, vã invitãm sã vizitați www.fonduri-ue.ro.
Conținutul acestui material nu reprezintã în mod obligatoriu poziția oficialã a Uniunii Europene sau a Guvernului României.