Acasă

PREVENTIA IN SANATATE - cine câștigă și cine pierde în sistemul de sănătate?

imaginea utilizatorului Rodica TĂNĂSESCU
Dr.
Rodica TĂNĂSESCU
președinte Societatea Națională de Medicina Familiei (S.N.M.F.), București
imaginea utilizatorului Doina MIHĂILĂ
Dr.
Doina MIHĂILĂ
președinte Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie (F.N.P.M.F.), București
imaginea utilizatorului BĂLĂNEAN Radu
Radu BĂLĂNEAN
lider regional Coaliția 52, Tîrgu Mureș
imaginea utilizatorului Leonard AZAMFIREI
Prof. univ. dr.
Leonard AZAMFIREI
Rector, Universitatea de Medicină și Farmacie, Tîrgu Mureș
imaginea utilizatorului Petru ARMEAN
Prof. univ. dr.
Petru ARMEAN
Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Carol Davila”, București
imaginea utilizatorului Daniela DOMNARIU
Conf.univ.dr.
Carmen DOMNARIU
Universitatea ,,Lucian Blaga”, Sibiu
imaginea utilizatorului Val VÎLCU
Dr. Val
VÎLCU
Jurnalist
imaginea utilizatorului Simona FIȚ
Simona
FIȚ
Consultant în transparența decizională Academia de Advocacy

Motivatia

 

Cadrul general

În ultimii 23 de ani s-au operat numeroase schimbări în sistemul românesc de sănătate. În ciuda acestui fapt, sistemul de sănătate din România este departe de a fi reformat.

Conform statisticilor furnizate în ultimii ani de ,,Health at a Glance", un prestigios raport medical din Europa, elaborat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Comisia Europeană, România rămâne țara europeană cu cele mai mici cheltuieli publice de sănătate pe cap de locuitor.

Modelele internaționale care au stat la baza diverselor pachete de reformă în sănătate din România, sunt și ele, la rândul lor, supuse unor transformări de fond, datorită crizei economice care traversează diversele continente ale globului. Sunt voci autorizate care susţin că, modernizarea unui sistem de sănătate trebuie să aibă permanent în vedere justul echilibru între costuri, accesul la serviciul medical și calitatea prestației medicale, în conditiile în care trebuie să facă față presiunilor unei populații în curs de îmbătrânire, costurilor ridicate ale actului medical și a soluțiilor tehnologice extrem de costisitoare.

În acest context, dezbaterile publice ale ultimelor luni privitoare la sistemul de sănătate s-au intensificat, pe fondul inițiativelor și declarațiilor reprezentanților Ministerului Sănătății cu privire la o serie aspecte propuse a fi reanalizate, în vederea adaptării lor noilor condiții și provocări specifice României. Toate converg și evidențiază lipsa de resurse pentru modernizarea sistemului de sănătate din România, respectiv neputința părților interesate în a-și armoniza interesele, către un consens sau compromis acceptat. Între preocupările actuale ale Ministerul Sănătății de reanalizare și reorganizare a sistemului de sănătate amintim:

·      Reorientarea destinației fondurilor publice ale sistemului de asigurări sociale de sănătate

Ministerul Sănătății intenționează restricționarea accesului furnizorilor privați din sistemul de sănătate la fondurile publice, prin limitarea accesului doar a furnizorilor privați din asistența medicală primară și ambulatorie (medici de familie și policlinici). În acest context, s-a lansat în dezbaterea publică și ideea introducerii asigurărilor private de sănătate, complementare și deductibile, în scopul echilibrării relației dintre sectorul public și cel privat de tratare a bolilor.

·      Pachetul de bază al serviciilor medicale garantat de Ministerul Sănătății

Conform Ministerului Sănătății, acesta urmează a fi dat publicității până în 30 aprilie 2013, însă, deocamdată, nu se cunosc pe scară largă criteriile care vor sta la baza elaborării lui.

·      Conflictul de interese al medicilor care lucrează atât în spitale de stat, cât și în cele private

„Ministerul Sănătății nu a luat nicio decizie în privința situației medicilor care lucrează atât în sistemul de stat, cât și în cel privat”, a declarat ministrul sănătății Eugen Nicolăescu.

·      Lista de medicamente compensate și lista de medicamente (obligatorii) gratuite

Sunt propuse și analizate soluții de evaluare cum ar fi metodologia HTA (health technology assesment) care evidențiază, printre altele, și raportul cost – eficiență al produsului.

·      Recompensarea cadrelor medicale și stoparea exodului medicilor, prin salarizarea diferențiată, în raport de calitatea și complexitatea actului medical.

Această trecere în revistă a temelor majore ale sistemului de sănătate, supuse dezbaterii publice, evidențiază precaritatea resurselor din sistem și cuplarea furnizorilor de servicii medicale cu precădere la aceste resurse, precum și orientarea majorității populației către serviciile publice de sănătate, cu gratuitățile aferente, datorită capacității reduse a acesteia de a accesa servicii private complexe, mult mai înalt calitative, dar prohibitive financiar.

Cadrul specific

Având în vedere insuficiența resurselor alocate sistemului public de sănătate și lipsa unor repere unitare, corelate, legate de starea de sănătate a populației din România, Ministerul Sănătății propune schimbarea perspectivei de abordare a sănătății populației din tratarea bolii în prevenția ei. “Nu știu dacă programul de prevenție va fi reluat sub aceeași formă, adică prin evaluarea stării de sănătate a populației, dar prevenția va fi, din punctul meu de vedere, o prioritate absolută în acest mandat. (...) Vom avea în Ministerul Sănătății un compartiment de prevenție care va răspunde de (n.a. această) politica publică (…).”, a declarat ministrul sănătății Eugen Nicolăescu.

Prin acest demers, România se aliniază preocupărilor și tendințelor europene de promovare a unui concept și stil de viață sănătos, analizat, detaliat și susținut de European Network for Prevention and Health Promotion in Family Medicine. Conform acestora, medicina modernă va deveni din ce în ce mai mult preventivă, îndreptându-se către o medicină a omului sănătos, fără însă a neglija marile ei obligații terapeutice de a vindeca și recupera omul bolnav.

Punerea în practică a acestui concept presupune mutarea centrului de greutate pe medicul de familie, ca principal furnizor de servicii medicale, capabil să asigure servicii de bază cu acces pentru majoritatea populației. Prin creșterea rolului medicului de familie, cu orientare spre acordarea de servicii medicale de prevenție, procesul de îmbolnăvire al populației poate fi controlat și eficientizat, generând speranță de viață și creșterea calității vieții.

Prevenția poate fi primară, secundară și terțiară. Ea reprezintă, în principal, obiectul activității medicului de familie. Prevenția primară urmărește preîntâmpinarea apariției bolii prin măsuri aplicate mediului și individului.[1] Prevenția secundară constă în identificarea și tratarea persoanelor asimptomatice sau pre-simptomatice cu factor de risc de a dezvolta boala.[2] Prin prevenția terțiară se urmărește evoluția bolii, controlul respectării tratamentului de întreținere cu scopul de a preveni apariția complicațiilor, creșterea calității vieții pacientului și acordarea de sprijin psihic lui și familiei lui.

Limitele și obstacolele specifice sistemului românesc de sănătate în ceea ce privește activitatea de prevenție, conform factorilor implicați, se referă la:

-     rambursarea necorespunzătoare a serviciilor preventive de către serviciile de asigurări, sistemul fiind centrat pe reactivitate la boala, inclusiv ca și mentalitate;

-     fragmentarea activităților serviciilor preventive de sănătate, din cauza timpului insuficient pe care îl are medicul la dispoziția pacientului pentru consultații;

-     timpul insuficient pe care pacientul îl acordă serviciului preventiv recomandat, precum și lipsa unei culturi pentru menținerea voluntară a stării de sănătate și urmarea recomandărilor medicului, altele decât cele medicamentoase;

-     existența mai multor recomandări medicale care vizează mai multe surse de îmbolnăvire și care în mod concret devin inoperante de către pacient, uneori fiind contradictorii între ele;

-     existența unui anumit scepticism manifestat în primul rând de către bolnav, dar uneori și de către medic, în privința eficienței acestor servicii preventive, datorat și unui sistem de învățământ centrat pe tratarea bolilor și nu pe prevenția lor;

-     eficiența relativă a diferitelor servicii preventive, ce creează o anumită neclaritate, punând medicul în dificultatea de a decide care dintre acestea sunt cele mai importante;

-     absența unei program național de prevenție care să implice factorii interesați, astfel încât populația să fie educată să acceseze preventiv serviciile medicale, periodic, în absența bolii.

Această nouă abordare complexă, presupune pe lângă repoziționarea actului medical, interacțiunea activă a populației de a se înscrie într-un program de prevenție, de a opta și lua în considerare pașii concreți propuși de Ministerul Sănătății, prin compartimentul său de prevenție. De asemenea, prin aplicarea acestui concept cu prioritate, se preconizează economisirea unor resurse importante în bugetul public de sănătate, care ar putea fi orientate către zonele subfinanțate din sistem, aferente bolilor cronice prezente pe de-o parte, iar pe de altă parte, remunerării specialiștilor din sistem, în scopul diminuării exodului acestora.

În acest context, prin prezenta audiere publică, inițiatorii își propun să identifice răspunsuri și soluții argumentate la următoarele întrebări majore:

Cum va contribui medicina preventivă la îmbunătățirea stării de sănătate a populației din România? Ce efecte pozitive și negative întrevedeți? Detaliați.

Care sunt principalele măsuri care ar trebui prevăzute în programul național de prevenție al Ministerului Sănătății? Detaliați.

Opiniile colectate prin procedura de audierea publică se vor sintetiza într-un raport care va fi prezentat public în conferinţă de presă, va fi transmis tuturor celor care au participat, va fi postat pe site pentru publicul larg și va fi trimis Ministerului Sănătății și decidenților politici cu atribuții de decizie în domeniu.

Pentru formularea unei opinii scrise documentate este asigurată o minimă bibliografie, îndrumar de formulare a opiniei, procedura de audiere publică, formular de înscriere și participare la www.advocacy.ro.

 

Comisia de Iniţiere a Audierii Publice

 

Dr. Rodica TĂNĂSESCU

președinte Societatea Națională de Medicina Familiei (S.N.M.F.), București

 

Dr. Doina MIHĂILĂ

președinte Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie (F.N.P.M.F.), București

 

Radu BĂLĂNEAN

lider regional Coaliția 52, Tîrgu Mureș

 

cu asistența tehnică a Academiei de Advocacy

Radu NICOSEVICI, președinte




[1] În categoria prevenției primare intră intervenția asupra mediului prin igienă, microclimat, poluare, etc., stabilirea unui program de imunizări în scopul prevenirii apariției unor boli cu potențial de morbiditate, invaliditate și mortalitate crescut, activitatea de consiliere cu privire la evitarea fumatului, promovarea activității fizice, dieta adecvată, evitarea consumului de alcool și droguri, evitarea accidentelor prin purtarea centurii de siguranță, etc.

[2] Prevenția secundară implică metode clinice, cum ar fi: depistarea luxației congenitale de șold, prevenirea anemiei și rahitismului, screening neonatal, examene clinice periodice pentru depistarea întârzierii creșterii și dezvoltării maladiilor congenitale de cord, diabet zaharat, examene paraclinice pentru depistarea TBC, HIV, etc., testul Papanicolau pentru evidențierea leziunilor ce preced cancerul de col uterin, testul hemocult pentru depistarea cancerului de col,  mamografia pentru depistarea cancerului de sân.

 

Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeanã, vã invitãm sã vizitați www.fonduri-ue.ro.
Conținutul acestui material nu reprezintã în mod obligatoriu poziția oficialã a Uniunii Europene sau a Guvernului României.